Thứ Năm, 7 tháng 3, 2013
Pe unde ne mai umbla picioarele : La Medias
In fiecare joi se pune aceeasi problema, odata ce vine vremea frumoasa : unde mergem in weekend ? Si de fiecare data uit de lista enorma de locuri pe care am facut-o cu luni in urma, cand zapada era de un metru si batea viforul. Mi-am facut un bookmark care troneaza in mijlocul paginii de Firefox sa nu mai uit si chiar am incercat un fel de schedule. Si mi-am strans si toata informatia necesara ca sa nu mai pierd timp sau sa ma enervez inainte de plecare ca nu gasesc un hotel sau o pensiune care sa imi placa si ca facilitati si ca pret.
Si nu e vorba ca fac nazuri, sunt destul de relaxata cand vine vorba de un simplu weekend de calatorii sau o noapte petrecuta la o pensiune in drum spre o destinatie mai indepartata. Desi sincera sa fiu evit cat pot de mult pensiunile si hotelurile care arata de parca au navalit turcii, o ploaie de culori si elemente decorative care nu se imbina deloc, mai ales cu atmosfera locului. Camere care arata ca sufrageria matusii acum 15 ani, cu canapele inflorate si lenjerii din Europa. Si sunt sigura ca stiti de ce e vorba, majoritatea pensiunilor si hotelurilor de la noi sunt decorate in stil pur kitsch.
Dar nu dramatizez. Am gasit si locuri care nu iti vine sa crezi ca sunt pe plaiurile mioritce. Am planuit o excursie la Medias pentru unul din weekendurile viitoare si am fost uimita sa gasesc hoteluri moderne, ingrijite si aranjate cu stil, in spiritul locului, dar cu franturi dintr-o epoca care a apus de mult. Va sugerez sa cautati Traube (Hotel&Restaurant – Trei stele) in Medias.
O sa va placa camerele luminoase si relaxante, restaurantul elegant si mobilierul din lemn reconditionat cu gust. Deja ma vad citind o carte intr-un fotoliu comfortabil din una din camerele mansardate sau scriind despre vremuri de demult intr-unul din apartamente. In plus ai Wi-Fi, cablu prin satelit, televizoare LCD si cabine de dus cu hidromasaj.
Situata in latura nordica a Pietei Regele Ferdinand, cladirea hotelului este atestatata din secolul XVIII-lea (anii 1800) si proprietarii au reusit sa conserve mare parte din structura ei traditionala. Si daca stai la masa, in restaurant (intr-unul din cele trei saloane), e usor sa iti imaginezi sub ferestrele largi, orchestra cantand « Serenada » lui Braga acum 60-70 de ani. Si dupa masa iti sugerez sa cobori in crama hotelului. Dupa cateva ore, mobilierul pictat, decorul si vinul sigur o sa te faca sa crezi ca pe strada inca mai circula masini de epoca.
0 nhận xét:
Đăng nhận xét